The description from the official site sounds like: In BLUE the Spanish choreographer Juan Domínguez creates a language that is completely empty of meaning but still makes sense: “My interest in linguistics came from a curiosity about the unconscious side that is active in linguistic communication. Certainly, we are aware of the unconscious as we communicate to some extent, but can we gain freedom to change our reality once we learn how we perceive, understand and communicate it through language? I was also interested in relating this question to an understanding of the body and movement.” (Juan Domínguez)
"a language that is completely empty of meaning" - I completely agree with this part! Oherwise...from this description, I didn't realize that I am going to see teenagers masturbating on the stage. Beside that, the 60 minutes were veeery uninspired and booring. the money for this ticket were rather a very poor investment.
ochii tai m-au privit reci erai opac si umbra o purtai stravezie in spatele tau dansau himerele mele prinse captive in lantz.
umbra iti flutura in vant, pe bratele mele. imbratisam o cortina rosie care refuza sa se stinga, aprinsa mai tare de vant.
gleznele caprioarelor tremurau de dorinta. dansau pe placi de marmura si bateau step. si totusi ele nu zvacneau de placere. prinse captive in lantz.
mi-era frica sa rup acel lantz. pentru ca e fragil si e verde. e carnea plantelor care cresteau in aprilie. in dimineatie pline de roua, inainte sa-ti bei cafeaua, (roua crestea pretutindeni in jurul tau,ca o cununa de vise mici de furnica)
un solo destul de putin omogen dupa parerea mea. un pic prea multe miscari, prea multa agitatie, ca si cum dansatoarea ar fi incercat sa umple mereu timpi morti, ca si cum s-ar fi temut de liniste. de repaos. multe astfel de alergari erau formate din miscari nelalocul lor pe o scena de dans ci mai degraba pe ring, intr-o discoteca. oricum, spectacolul a avut si parti bune, momente care m-au surprins. mi-a placut felul in care cele trei proiectii intrau in compozitie la momente aleatoare, inscenant un fundal, un decor, ca background de desfasurare al solistei. mi-au placut miscarile in fundal de iarba, in timp ce vatul sufla, dansatoarea era parca suflata si ea de vant, membrele capatau elasticitate si cresteau in volum. miscarile erau ajutate si de silueta firava a dansatoarei. de asemenea au fost si momente amuzante, bine potrivite in structura spectacolului. corelarea dintre imaginile proiectate in spate si dans. in spate e infatisat un barbat strabatand o poteca. dansatoarea se duce si-l ia de mana. in spate sunt proiectate fete de oameni care o privesc. ea danseaza luandu-i pe ei drept public.
spectacolul a fost tinul la podewill acolo unde este amenajat sommer-barul din cadrul festivalului. destul de sic. de asemenea tarabe cu cartulii despre dans, greu de gasit in alte parti, pentru cei pasionati.
ce as putea spune despre acest film, altceva decat: vedeti-l. este un "tarantino-clasic" care nu se abate de la patternul caracteristic al filmelor lui (mi-a venit in ultima vreme ideea ca mari regizori ca al modovar, woodye allan, tarantino, nu au mai multe filme, ci toata creatia lor poate fi privita ca un film lung, acelasi film cu mai multe episoade): adrenalina pura amestecata cu umor negru, pete de sange colorate rosu aprins, personaje exagerate de desen animat sau de western. mie mi-a placut si am trait fiecare moment atata timp cat am avut filmul in fata ochilor. dupa ce am iesit din sala am ramas cu un sentiment de satisfactie, ca si cum tocmai ma dadusem intr-un roller coaster, desi in mare parte cam uitasem ce se intamplase pe acolo. cu ce am ramas insa, am ramas cu o admiratie profunda fata de actorul austriac Cristoph Waltz. Abilitatile lui lingvistice m-au lasat cu gura cascata.
originally the title was meant to be "The scream" -> the scrim -> turned out into "le cri" ("The cry").
ce este individul intr-o lume globalizata. luptandu-se intre chemarea radacinilor si integrare, doua voci distincte ce striga in el pe melodii diferite. doua afecte complementare si totusi contradictorii. disocierea sinelui, fractura; sa traiesti la mijloc, simtind diferentele, traind emotii contradictorii. dansul sincron al celor doi dansatori porneste lent, de la gesturi, care devin lent miscare, iar apoi treptat devin zbucium spasmodic. ca si cum avalansa de sunete insufleteste cele doua figurine, ce sub caldura emotiilor prind viata. miscarea se naste din amintire, apoi devine timp prezent. cei doi dansatori sunt doi golemi ce se anima treptat. dansul este eliberator, cathartic. apoi vocile se intepun. miscarile sunt obsesiv repetitive. miscari ale mainilor in jurul trupului-ca-o-axa. hipnotice. aerul din jur este de fapt, timp. privind dansul gol, fara muzica. ma gandesc la o lume privita de sus intr-un fast forward, din care tot ce este in surplus este eliminat. raman doar repetitiile, ritualurile zilnice, mersul in spirala. idea de cuplu si obisnuintele care apar. ideea de uzura. iar apoi muzica care transcede trupul si il inalta. ideea de religie, de cateva ori in cea de-a doua melodie care se suprapune peste prima apare rostit alah ca un geamat. ca si cum din launtrul fiintei se naste alta muzica, mai ascunsa, cea reala de fapt, cea care rezoneaza cu miscarea. plecaciuni repetate. cand ce-a d-a treia melodie o inlatura pe cea de-a doua are loc o rutura. ruperea de ritm. iesirea din sine transa. whirling dervishes, dervish movements.
coreografa e de origine algerianca si a crescut in franta. a ales aceasta miscare repetitiva pentru a stabili relatia empatica cu spectatorii. goig together all round and round.
muzica de fundal: Nina Simone, Larbi Bestam, Amy Winehouse si Maria Callas.
