la Masca

From Tenerife - Masca si Teide

insomnia Elizei

Noaptea Elizei nu merita somn atunci cand umbrele o fugaresc pe coridoare. E un ritual cunoscut, in care se plimba in jos sau in sus, pipaind usile. Atunci i se pare ca drumul duce bont catre o cochilie de melc cercel. Daca-l lipseti de ureche, poti auzi in ecou intrepatuns gandurile Elizei, chemarea si scopul de a rataci in spirala. Ca si cum s-ar rasuci in falduri de catifea bleomaren. In somn. Ca si cum i-ai respira gandurile si toate ar avea culori. Mai multe decat ai putea descifra. Culori pe care le poti pipai. O gramada de piei netede si moi plutind greu. Corpuri parfumate. Si seci. Ca si cum in camera ar fi ars un amnar. Daca te uiti la ea,
in piept iti patrunde gandul ca un tais. Se infige in ritmul spiralei din vis si atunci o revezi intr-un nu mai stiu cum stand intinsa pe spate si culegand primavara. Zambetul ei, o luna mare sparta la ambele capete. Apoi ea gonind un gand impins de furtuna. In spatele, marea se izbeste de stanci improscand pescarusi si timp peste sufletul ei sfaramat. Vezi sperante cufundate adanc in suspine precum navoade catre scoica ureche. In prim cadru umarul ei, stand intors pentru a asculta in liniste nasterea stelelor. Fasii de necunoscut ii tin acum de frig iar umbra o inconjura acum de toate partile ca o harca. Cand rosie-sange, cand batand a
tandru-tocit. Cand timpul ii scurge agale simfonii intre gene intre doua clipe cliping randru culoarea vantului o culege si-o soarbe potolindu-i setea de nu stiu ce. O vazi stand in picioare, nemiscata ca o statuie, si zambind cu fata intoarsa spre tine.

il deserto roso

"There's something terrible
about reality...and I don't know what.
Nobody tells me."

eu cu aripi