l.u.x. & erving concert

noaptea ploiasa si cizmulitele mele rosii suprasaturate de apa. din baltoaca in baltoaca strabatand kreuzbergul, ca sa ajungem sa o vedem si auzim pe Carrie...credeam ca strabatusem jumate de noapte, cand la marginea unei alei am auzit de departe vocea ei. am intrat intr-un gang intunecos si de acolo intr-un coridor lung cu bar si scena la capat. coridorul sau barul erau strabatute de meteoriti minusculi generati incontinuu de o bila de disco. sub ninsoarea de lumina se genera muzica folk pop - impletita cu vocea ei, atat de linistitor totul si atat de perfect incat tot ce lipsea era cainele acela mare si alb si pufos care trecea din cand in cand prin fata si pe langa mine. magic. ca si cum, capacul unei cutii muzicale s-ar fi deschis si eu as fi patruns acolo, in visul meu din copilarie pe intuneric, iar in miez as fi descoperit lumina, muzica si cainele alb.

http://www.lux-berlin.net/veranstaltungen/

http://www.myspace.com/carrieerving

human race pe sub brandenburger tor

si pe Unter den Linden (pe sub teii din centru); seara, sub luminile de la Festival of Lights. teii sunt luminati fantastic in diferite culori: rosu, galben, albastru, violet. de o parte si de alta a drumului suporterii cu surle si trambitze incurajand alergatorii. pe Unter den Linden miroase a balegar din pricina cailor de la trasurile care trec pe acolo sa plimbe turisti. am trecut de doua ori pe acest drum al norocului, a doua oara cu limba scoasa si respiratia sacadata...aproape as fi renuntat, dar de fiecare data se gasea cineva sa ma incurajeze. sa-mi zica ca se poate. ca mai e putin...mi-a placut. mult. sentimentul. si incordarea. si adrenalina. a durat 58 de minute...nike, human race. si nu numai in berlin s-a desfasurat cursa.

http://nikerunning.nike.com/nikeos/p/nikeplus/en_US/humanrace/?id=race_day

Cartarescu la Freie Universität

there are more of us in the room: Roumanians I mean...warm and couzy, cafea aburinda la cana de hartie, berlinezi si berlinez feeling. Höre Saal 2. omul din fata noastra este foarte uman. seminar despre postmodernism. discursul evazat(Woodstock) si evadand in teritorii multiple. secolul nostru , secolul schimbarii, the times are changing. versuri de Bob Dylan, desen de Escher, citat din Gödel. ce este schimbarea? marile schimbari? catedrala, carte, radio, tv-alb-negru, tv-color, computer. o gura o inchide pe alta, capcaunul schimbarii. despre totalitarism, mesaj unidirectionat si fara drept de apel, influenta, manipulare, multiplicare. razboi, interbelic, razboi, postbelic. pilula contraceptiva. free love. god is in the cathedral, god is in the book, god is in the radio...good is in the computer. or maybe was all about the evil..

aticism -> historical classicism -> modernism -> surrealism
assianism -> manierism -> romantism -> symbolism, expressionism, avanguarde -> postmodernism

"Lost in funhouse", John Bart
"Travesty", John Hawkes
"Slow learner", Thomas Pynchon
"City life", Donald Barthelme

surrealistic pillow

haha!!! nici nu se putea mai nimerit. pentru noaptea asta sunt propriul meu DJ. si daca nu pot sa-mi dorm visele pentru ca noaptea e alba, atunci cel putin sunt sigura ca visele mele canta. so, follow that green spot which cracks the ceiling. liniste. imi ascult visele. my favourite!!! din seara asta....

here comes Rita

all alone

when I am alone in a big room at dawn, when I listen to Lhasa, my mind is dancing. I invent a choreography in my mind and I love being all alone. I taste my freedom. I savor my freedom with my fingertips.

la Masca

From Tenerife - Masca si Teide

insomnia Elizei

Noaptea Elizei nu merita somn atunci cand umbrele o fugaresc pe coridoare. E un ritual cunoscut, in care se plimba in jos sau in sus, pipaind usile. Atunci i se pare ca drumul duce bont catre o cochilie de melc cercel. Daca-l lipseti de ureche, poti auzi in ecou intrepatuns gandurile Elizei, chemarea si scopul de a rataci in spirala. Ca si cum s-ar rasuci in falduri de catifea bleomaren. In somn. Ca si cum i-ai respira gandurile si toate ar avea culori. Mai multe decat ai putea descifra. Culori pe care le poti pipai. O gramada de piei netede si moi plutind greu. Corpuri parfumate. Si seci. Ca si cum in camera ar fi ars un amnar. Daca te uiti la ea,
in piept iti patrunde gandul ca un tais. Se infige in ritmul spiralei din vis si atunci o revezi intr-un nu mai stiu cum stand intinsa pe spate si culegand primavara. Zambetul ei, o luna mare sparta la ambele capete. Apoi ea gonind un gand impins de furtuna. In spatele, marea se izbeste de stanci improscand pescarusi si timp peste sufletul ei sfaramat. Vezi sperante cufundate adanc in suspine precum navoade catre scoica ureche. In prim cadru umarul ei, stand intors pentru a asculta in liniste nasterea stelelor. Fasii de necunoscut ii tin acum de frig iar umbra o inconjura acum de toate partile ca o harca. Cand rosie-sange, cand batand a
tandru-tocit. Cand timpul ii scurge agale simfonii intre gene intre doua clipe cliping randru culoarea vantului o culege si-o soarbe potolindu-i setea de nu stiu ce. O vazi stand in picioare, nemiscata ca o statuie, si zambind cu fata intoarsa spre tine.

il deserto roso

"There's something terrible
about reality...and I don't know what.
Nobody tells me."

eu cu aripi