Tuesday, 25 January 2011

Berliner Summer Night's Dream

Friday January 21. - Sunday 23. at 8pm
Studio at English Theatre Berlin
The English Community Theatre Berlin
A Berlin Summer Night's Dream

In this modernized version of the Shakespearean classic, set in our beloved city of contemporary magic, the fairies are nightclub staff, the magic is ecstasy and Lysander has been transformed into Lysandra. As our "mechanicals" jostle for a shot at fame and quarreling couples attempt to make sense of love, a potion mix-up leads to a conflict of existential proportion. Had they added Puck as their facebook friend it might have saved them from the ensuing chaos. Join us as we bring sexy back to the forest of fairies and let the love juice fly.

The English Community Theater Berlin is the new international amateur acting group of the English Theater Berlin, run by drama educator Inka-Charlotte Palm. "A Berlin Summer Night's Dream" is their first production.

Directed by: Inka-Charlotte Palm

TICKETS: 12,- / 7,- reduced / 3-Euro-Kulturticket
English Theatre Berlin,
F40, Fidicinstr.40, 10965 Berlin
Box Office Phone: ++49 (0)30 691 12 11
tickets@etberlin.de
www.etberlin.de


21, 22, 23 January: YES, it was really a dream drama weekend. intensive rehearsals and beautiful beautiful people!!!!


Thisbe passionately kisses Pyramus through a chink in the Berliner wall.


Berliner wall, in the marvelous interpretation of Minna Partanen.


Group of club fairies involved in sensual massages and caresses for satisfying the erotic pleasures of an ass.


Group of club fairies fencing Bottom's way out, under the supervision of their DJane fairy-queen-of-the-club, Titania.



Some orange people from BSR (Berliner Stadtreinigung) cleaning their way to celebrity.

Tuesday, 4 January 2011

Vis cu cartof

Revelația mea a inceput mai dinainte. Inainte de a mă trezi deja. Am visat azi noapte că eram un cartof. Eram așadar un cartof și pornisem la drum prin lume. Nu era o senzație dubioasa, ba chiar era natural să mă simt așa, iar lumea la a carei dimensiuni intoarse pe dos nu cugetasem inca, mi se părea complet normală. Normala zic! Vedeam mult pamant(eram aproape de sol) și mă rostogoleam mult, iar la un moment dat, chiar incolțisem si-mi crescuseră mustăți in toată regula. Făceam și scufundări (yey! scuba diving) pe acolo, in lumea mea, iar apa mă facea să mă simt bine, sportiv si mustind de viață. Ce bine e să fii un cartof gras si apos. Apoi la un moment dat m-am simtit un pic obosit. Am vazut ca pielea mi se ridase. Mă scofalcisem de tot si-am batut la o ușă să primesc gazduire. Mi-a deschis un ou fiert, care in ciuda aspectului spânos, și-a facut milă de mine și m-a culcat in beci. Era bine acolo, doar un pic cam intuneric și mirosea ranced și mucegăios. Am adormit și dormeam...când la un moment dat, mi-am dat seama de ce mă primise oul la el: SĂ MĂ MĂNÂNCE!!!. M-am trezit cu fiori reci pe șira spinării. Evident eram tot eu, diana...

Rutina normală a zilei trece...ca spatii blank peste pagini nescrise. M-am trezit din nou pe malul râului, cocoțzată pe-o banca ca sa ma apar de zapada din jur. Reguli nescrise, ca intr-o poveste. Dacă te lași atins, zapada o sa te inghită. E prea mult alb din asta contaminat. Cafeua fierbinte imi apară mainile de ingheț. Privesc apa ducând la vale bucați mari de gheața ca din poliester, unele peste altele, planșete bizare si curat-murdare de un ingheț translucid-gri. Bucațile mari plutesc lent, lent, extrem de lent, curg către stânga in partea opusă a râului. Pe partea de râu, A MEA, dansează grațios o compoziție glaciala in sens opus curgerii. Dansează, plutește, respiră, se mișcă și mai lent decât celelate planșete, de parcă linii nevazute o ancoreaza de banca mea. In câmpul meu vizual, printre gene, in partea de sus, se impletesc ramificațiile negre si delicate ale unui copac. Infipte in cer și in imaginea cu apa și gheata ca și cum ar forma un plămân. (imaginați-va un plaman power point cu textura de apa si cer). Ramurile se infig ca un sistem vascular intr-o ființa. Culoare sunet, dans, gheața plutind la vale, aer, respirația mea. Ramân nemișcată. Tac. Ramurile copacului se infig și in mine. Mă concentrez și incerc sa vad sunetele din jurul meu. Mă uit la ele de aproape, unul dupa altul și apoi la toate de-odata. Incerc să șterg granițele trupului meu asa cum am șters granițele dintre zgomote, imagini si respirație. Sunt in ou. Incep să ma mișc. Planșeta de gheața s-a deplasat nebănuit de mult.

Timpul...Nu timp ar trebui sa spunem, ci mișcare. E atâta mișcare in noi și in jurul nostru că nu o putem măsura. Ca să ne relativizăm mișcarile ne-am luat drept reper mișcarea acelor pe cadran. Dansul obiectelor mari. Dans. Viața e un dans. Deasupra acestui spectacol trebuie sa ne ridicam intr-un alt trup de timp, pentru a ne putea bucura de priveliște. Divina priveliște a mișcărilor repetitive.

Deja aerul metafizico-tonic care mă inconjura a inceput să se epuizeze in Charma de incărcătura neutra a biroului gri-aglomerat-stiintzifico-neamț. Porii suprarealiști
ai fiintzei mele fantezi se inchid incet ca sa nu prindă praf. Latopurile torc un tors artificial nesanatos emitzand unde ce-mi polarizează aura electro-crepuscular:bzzz..bzzz..intru in priză și ma lansez in lumea artificială. Pana la urmatoarea revelație bio, am sa devin roboțel, in visul cuiva din viitor, sper.

Monday, 12 July 2010

38 de grade. short break. scurta izbucnire noroasa.

Peste noapte se intinde furtuna. Ploua nervos si scurt, punctat cu fulgere ce spinteca si sfasie si rup si cerul crapa ca un pepene mult prea copt. Dulce, ce dulce trebuie sa fie furtuna. Dupa ce se crapa cerul cum este la miez? Samburii sunt stelele astea improscate pe care le-am filmat in weekend si am facut un timelaps. Cu fatza pistruiata a cerului rotndu-se in sensul acelor de ceasornic. Am mancat un kg de cirese si unul de inghetzata si m-am uitat la nori. Ma intrebam cand se va pune de furtuna. A plouat ca intr-un cuptor. Acuma strada e plina de aburi. Si e ca si cum ne-am bagat la sauna cu totii, cu plopii mari, cu semafoare, cu masina si cu mansardele caselor. Savurez si apoi ma intreb cu spirit de posesie ascutzit. cam cat costa furtuna?

Monday, 1 March 2010

Friday, 26 February 2010

Sunday, 21 February 2010

the killer inside me

the old...
from '76
http://www.imdb.com/title/tt0074746/

the new...
from 2010


the naughty soundtrack at the end...



alternative choice for the soundtrack...

Monday, 8 February 2010

Up in the air



I really loved this movie. this movie was actually a good debate on the classical subjects: job, marriage, purpose in life. It has a great generic, great key moments, great clooney-smiley, great old pilot with a great-white-combed-mustache, I had a great company at the movie...so...I will give it a great smiley back. :)

Friday, 5 February 2010

dreaming, planning, loving, fighting, losing, dreaming again in short episods about Mexico

Das Weisse Band



un film greu si indepartat, dureros si poetic. filmul strecoara din cenusa trecutului, amintiri inregistrate alb-negru si insiruite intr-un lant explicativ, de poveste depanata din memorie, memoria unui batran, ce o data era invatator intr-un orasel nemtesc de provincie. oraselul mic bantuit de forte rele ce provoaca accidente bizare. care sunt faptasii? e un film fantomatic, si deductiv. care e patternul, in care evenimentele se inlantuiesc. care este sursa raului? la actiunea filmului participa intreaga comunitate, ca personaj colectiv, din care caracterele individuale se desprind putin cate putin. dezvaluiri mici, dau la iveala secrete intunecate; de sub masti incepe sa apara viciul, culminand cu descoperirea ca pana si puritatea copiilor este doar aparenta. sirul deductiilor ii incrimineaza ca fiind autorii crimelor din oras.

am urmarit filmul cu foarte multa rabdare. asa cum urmaresti un film cotat bine de critici, dar cu care tu nu rezonezi in nici un fel. nu m-au urmarit fiori pe sira spinarii, nu m-am perpelit de curiozitate, nu am ramas muta de facinatie, nu m-a suprins. nimic. discutand cu un prieten pe marginea filmului, mi s-a explicat ca probabil imi lispeste eva din substratul educativ in care au fost crescuti copii protestanti. pedepsiti pentru greseli pe care nu le intelegeau, obligati sa se comporte perfect, invinuiti fara explicatii, ei nu reuseau decat sa mimeze perfectiune, adunand tot gunoiul sub pres. de aici, probleme nerezolvate, refulari, aparitia viciului.

Monday, 1 February 2010