jazz trance

baruletul e mic, stramt strans ca o haina pe oamenii care s-au inghesuit cu totii in fatza scenei. masutele rotunde, buline rosii de lumina si intuneric, decorand stilish ambientul si urcandu-se pe pereti cu picioare subtziri de buburuza gigantica. "Jazzul este muzica ptr oameni culti", imi spun in gand, amintindu-mi de Rainbow Troops. Adevarul ca tipii astia au figuri interesante, unii dintre ei, imi spun privind in jur. pe scena, socuri de jazz aplicat la umiditate rosiatica trec prin trupurile celor trei artisti: 1. tipull-care-se-lupta-tandru-cu-contrabasul usor pletos. 2. domnull cu tobele. 3 si baietzellul acela tzantzaros de la clape cu figura specifica de autohton. socurile se scurg de pe scena prin varful de pantof al domnullui de la tobe si picura inundand prima masa pe dreapta, contaminand astfel un artist-plastic, care cuprins de spasme reproduce imaginea tipullui-de-la-contrabas-abstract-pletos-
cu-coada-de-contrabas-carliontzata. reproducerea e colorata in ritmuri de jazz. Muzica imi intra in cap si imi trezste imagini. ma imbat cu tomatensaft si incerc sa ma concentrez, privind pe sub pleoapele tipului de vizavi.

intrand in pielea lui: "sa prinzi ecouri cu mainile; sa-ti prinzi sufletul cu mainile si sa-l scuturi bine, ca pe o pusculita plina de monezi vechi...urmarire...pasi de oameni care urmaresc...himere?"
un bogdan: "s-au repezit cu totii in sus. excaladeaza un copac. iar copacul e plin de clopotzei. sa scuturi copacul cu clopotzei...Andreas Schmidt & friends, ei sunt oamenii..."
eu: "un sarpe mi se incolaceste in urul piciorului, ma strange de glezna. sarpele si piciorul meu sunt de metal. talpile bat bat bat pamantul...amestec de ritm tribal cu linistea astrala; muzica cu accente psihedelic stranii..clasicism de poet nebun intr-o cladire industriala abandonata. cu geamurile sparte. tavi scapate pe os in tipul ospatzului. singuratatea melancolica a unui spatiu cooolosal."

http://www.a-trane.de/