partie pur si simplu

soarele e o iluzie. se strecoara dincolo de o pacla deasa care filtreaza lumina astfel incat pana la mine ajunge straverzie si ireala. de-a lungul partiei ma zbat in jos aruncand din picioare. zapada fierbinte si alba improscata in laturi se amesteca in aburul straveziu ca intr-o eprubeta de experment. ma aflu intr-un laborator urias, impozant. in jurul meu muntele. imaginea lui ma impresioneaza. il simt ca pe un stapan, puternic, serios, abrup. tacere de film mut. aici muntele e stapanul. stapanul meu. muntele negru acoperit de zapada acolo unde nu-si maraie coltii de stanca, acolo unde nu musca fioros din cer. nemilos. cumplit. muschii mei se incordaza si zboara. ma proiectez din morman in morman de zapada. inima imi bate ca o pasare speriata dornica sa iasa si ea la lumina. sangele imi pompeaza in vene, hranindu-mi muschii. respir aburul straveziu. muntele negru mi-a patruns in piept. nu sunt nici aici nici acolo. din cand in cand ma infund in zapada grasa, grasa, alba si lacoma lacoma sa ma inghita ca o mlastina mare alba de lapte batut, frumos inspumat si cu diferite arome. fantastic alunec fara umbra de cuget, am obosit si corpul ma doare. vreau acasa si sa-mi fie cald.